Poveste cu resurse umane

  Un bărbat s-a angajat la o firmă care vindea produse vegetariene. La o ședință despre importanța produselor vegetariene și necesitatea extinderii acestora și pe alte segmente de consumatori, acest bărbat a ridicat discursul și planul său de acțiune la cel mai înalt nivel, lăsând auditoriul cu gura căscată. Și sefii, și sublaternii au început să se strâmbe, punând la îndoială cele spuse, pentru că li se părea atât de perfect, încât auzind că vine din gura unui angajat pe o funcție mai mică, credeau că acesta încearcă să epateze. Spuneau că omul aberează. Insă tot ce prezentase bărbatul, era un plan extraordinar, logic și bine pus la punct, inovativ, care avea să funcționeze în beneficiul firmei.
   Bărbatul supărat că nu a fost luat în serios, se retrage. A doua zi, același consiliu, același birou. De data aceasta bărbatul nu prezintă nimic, însă un proiect de mare amploare este expus de niște oameni care par a fi.. niște dumnezei. Ei sunt EXPERȚII. Președintele companiei angajase o firmă specializată, pe care o plătise cu foarte mulți bani, pentru a demara proiectul și planul de extindere a firmei pe piața produselor vegetariene și în rândul consumatorilor.

   La final, lumea aplaudă, angajați din toată ierarhia aprobă și felicită experții. Bărbatul tace...se ridică și pleacă, trântind ușa. Era același proiect în aceeași manieră, aceeași strategie și  aceleași puncte abordate de el, cu o zi înainte...Doar că maniera profesionistă, costumația elegantă și parfumul de ”cunoscător titrat” a captivat, mai mult decât banalitatea unui angajat care s-a rezumat la a gândi.

   Luând în considerare evenimentul de mai sus, care, sub diverse forme, a mai avut loc, aș putea să concluzionez că șeful era slab pregătit, fără spirit critic? Sau că angajatul, banalul tip care gândește dar nu se îmbracă, a fost aproape deloc convingător?